Arhiva pentru iulie, 2008

Today’s faith…

Posted in Poetry cu etichete , on iulie 29, 2008 by ellyu

Time… A second ago. A second away.

*
On a draughty piece of paper
I wrote these words…to me.
The light I shall obtain,
The sun that I shall be
Will shine on you as well
For you’re my closest friend
And…enemy.

**
Intolerant as you may be,
I will teach you how to see;
Incaged as your will might fail,
I will teach you freedom realm.

***
Sometimes…you read between some unexisting lines,
And start believing in an untruthful thought…
Makes you act in such ways,
You’d only hurt,
those who would just really want
to be your friends.

****
Don’t suffer in silence, my friend
Look up, and you’ll see,
I’ll always be here,
Lending my hand…

*****
Incripted in the sky,
The signs will not unveil
Their purposes in vain…

****
When I look upon this sky,
I do not see a falling star
I do not see a dying light
I see the rise of something much more great
My heart will have to undertake
And understand this step
I take. My hope will never break.

***
Far away your path will stay,
If you won’t accept it’s way.
Far away your goal shall be
If your heart will not obtain
The strength and love
To carry on,
The hardships of this world.
Because,
In one’s shattered soul,
On one’s fragile shoulders,
In one’s open heart…
Only the brave will have
the courage to walk that path.

**
There is a truth out there,
That you may never see,
There is a feeling somewhere,
Which you may never feel.
But if there is a way
You and only you shall take,
I only hope,
It’s pathway…with mine shall intersect.

*
Some look so far away,
While others try to stay
Here,
On this realm of troubled souls…
For the thing they’re searching for
Is what makes them strong,
On the path that lies ahead,
And they may or may not know,
This thing they’re looking for
Is also known as love…

Când totul e prea greu,

Posted in Poezie cu etichete , , , , on iulie 29, 2008 by ellyu

[!Notă: Această poezie exprimă acel sentiment “de mijloc”, de plumb, ce ne cuprinde cîteodată; sentiment de tristețe, de deziluzie și...dezamăgire.
În cine? Poate că în "ceilalți"... Poate că sentimentul este dat din comoditatea de a-i judeca pe ei, sau pus pe seama evenimentelor și emoțiilor ce le putem întâlni în fiecare clipă, la orice pas...
Însă, cred că cel mai izbitor efect îl are atunci cînd ne încearcă dinspre noi înșine.
Poate nu se întâmplă des, însă există momente când am fost cel puțin...”dezamăgiți” de noi...Eu de mine, Tu de tine...
...De ce?
De ce nu? Simplul fapt că am ajuns în acea stare ne poate ajuta să conștientizăm, și să învățăm…; privind prin propriul reflector, pe scena unde ni se-oglindește imaginea, la momentele-i de răspântie; de frîntură;...a ne descoperi și cunoaște mai bine, a ne testa voința, îngăduința și de ce nu, dorința.
De-a face ce? De a trăi... de a supraviețui!

Obiectivitatea cu care te autoanalizezi determină subiectivitatea afecțiunii pe care o vei purta celor din jurul tău! ]

Când totul e prea greu,

Te vaiţi…Ţi-e silă şi de tine…
O voce surdă, într-o lumină moartă,
repetă-ncet şi aproape obsesiv:
Dar nu ştiu ce-aştepţi tu de la mine?
Ai vrea, poate, să-mi întrerup zidirea,
Şi-amar să încep să îţi zîmbesc?

Trecut de vîrsta inocenţei, acum tu înţelegi
Dar ai uitat să fi Tu,
Tu, cel ce lupta
c-o umbră fadă; prea gri şi rece
cînd încă un cuvânt,
ştiai că mai aveai,
mai puteai
să grăieşti…

Acum doar stai…ş-aştepţi,
Şi cu o mască te mînjeşti
Nici tu nu ştii, dar, cine eşti ?
Nici măcar Tu nu poţi să te găseşti…

Prea multă vreme ai zăcut,
Prea mult timp te-ai complăcut
Ce simplu…ţi se pare oare?
De vrut, ai vrea, cum ai mai vrut
dar prea departe este ea,
Ea…voinţa ta…Era un foc
Acum, doar scrum mai regăseşti
Cînd cerci, zadarnic, răscoleşti…

Degeaba vrei acum,
Invoc-o! Ia vezi…vine?
De unde să ştii tu că ea, de fapt
Te caută pe tine?
Şi-acum…de încă vrei
Îţi voi zîmbi…
Dar doar atât să-mi spui:
Mai vrei?

Tainele nopţii…

Posted in Poezie cu etichete , on iulie 29, 2008 by ellyu

[Searã bunã, cãlãtor în vise dulci!
Chiar înainte de-a mã culca...un gând uşor mã roagã,
sã scriu şi doar, un vers, şi-apoi o strofã...
dar, iatã! m-am trezit,
şi-o poezie a-nserãrii mi-a apãrut gingaş în cale...
...
Şi ea s-a vrut, de tine, încet, cu calm, cititã
cãci din a ta chemare, tainic, a fost zãmislitã...]

Tainele nopţii…

Când noaptea dãinuie în pace,
Şi cerul s-a ascuns de tot,
Fãcând loc miilor de stele,
Lumini, ce trec ca nişte unde,
Şi se-mpletesc în valuri
Formând frumoase caruri…
Peste-ale gîndurilor dealuri.

Şi se-oglindesc în ochii lui,
Sclipiri de argint curat;
E-o oglindire ce-a visat,
Şi-acum încet s-a revãrsat
În lac, la marginea cãruia stã,
Privind, orbit, la lunã…

Un freamãt lin, îmbietor,
S-aude dinspre frunze
Stejarul viu, stã tainic, liniştit,
Şi lasã vântul-ncet s-adie…

În codru, cucul, de mult a adormit
Şi greierii abia acum s-au pregãtit,
Cîntãri lungi, aievea, sã doineascã,
Fruntea lui s-o descreţeascã,
Şi din nimb sã îl trezeascã…

Acum e vremea…bãlaiul creştet,
Pe perna moale-mbietoare
Copile, sã ţi-l culci,
Şi-ncet, încet sã te cufunzi,
În miere, lapte, vise dulci.

Şi mâine, când ale dimineţii ore
Şi-al pãsãrilor dulce grai,
Încetişor te-or deştepta,
Sã-ţi amintesti…
E prima zi, şi ultima deodatã,
Şi astfel sã trãieşti,
Chiar de-o fi doar odatã…

[...]

Îti trimit a fragilor dulceaţã
Pe buze dulci, ce neaua-ngheaţã
O-nflãcăratã sãrutare,
Şi-o caldã, veşnicã urare:
Noapte bunã!

Căutare…

Posted in Poezie cu etichete , on iulie 29, 2008 by ellyu

Mă simt pierdută-n orizont,
Nu reuşesc să definesc
Ceea ce vreau; ce îmi doresc;
Mă simt neputincioasă; asemeni unei frunze
Pe apa-nvolburată a unui ocean viclean, ce…
Mă poartă, spre căi nebănuite.

Parc-aş aştepta să-mi vină
De undeva de sus: răspunsul la-ntrebarea
Ce nici nu vreau, nici ştiu s-o pun.
Privind adesea-n gânduri
Mă chinui să-nţeleg,
Ce oare voi face eu pe-această lume?
Şi cu ce scop, şi din a cui poruncă?

Şi dacă voi urma o cale,
Căci una tot trebuie s-o port
Va fi ea oare, crucea mea
Mai grea, mai strâmbă; mai uşor…
Decât a celor… ce-am cunoscut?
Voi reuşi s-o duc la capăt
Şi în final să iscusesc,
Capul sus să-mi ţin; să mă mândresc?
Voi încerca… atât eu ştiu… (e tot ce ştiu)

Viaţa se zbate cu atâta veselie
Într-un ocean amar de lacrimi triste,
Ea vrea să-nfrunt orice-o veni
Să sper, să vreau, să lupt mereu
Şi să nu uit, dar: niciodată!
Mereu să vreau, să-ncerc… să mă găsesc!

Încerc (Pierdut în lume-aceasta)

Posted in Poezie cu etichete , , on iulie 29, 2008 by ellyu

Eu nu mă prea pricep a scrie
Rime-ncrucişate, mereu încondeiate
Dar ştiu măcar atât…
Că oricât voi trăi
Sper doar: voi desluşi
Câte-un condei din ramă
Să-l înţeleg eu, mamă.
Din când în când,
Să caut, să-nţeleg
Să simt, să văd
Să spun, să reuşesc
Ceea ce doar ei înţeleg
Ceea ce doar ei desluşesc
Mistere negândite,
Noţiuni nedefinite,
Vise nevisate,
Lacrimi nevărsate
Toate-s ca un vis
Sunt parte din real
Realul ce-l trăim, doar…
Unii, pierduţi aşa-n amar
Ieşind din când în când
Deasupra…la lumină
Zâmbind fără motiv
Cu înţeles deplin…

Abstract pierdut…

Posted in Poezie cu etichete , , on iulie 29, 2008 by ellyu

Privind adesea-n vale,
Gândind aiure-agale
Fugind încet de lume
Pribeag strămoş: gândirea
Ce stă în amintirea
Ce vrem, nu vrem…
Se pierde şi iarăşi se întoarce
Provoacă valuri limpezi
În ale visurilor şoapte…